Desigur, noi cei de la clubul Vânturarita, nu o sa uitam niciodata momentele unice petrecute în inima Apusenilor, în universul mirific plin de poezie si de visare, pe acest tarâm încarcat de legenda, într-un tinut nedefinit si binecuvântat cu har divin.
      Timp de 9 zile am fost calatorii acestei lumi, cântarind fiecare pas si nesaturându-ne de frumusetiile care apareau de peste tot.
      Am însotit mersul cristalin al apei din maretele Cetati ale Ponorului si ne-am bucurat dupa ce am reusit sa trecem cu succes prin capricioasele Chei ale Galbenului. Dupa un binefacator popas în Poiana Florilor, ne-am continuat traseul pâna la ghetarul Focul Viu, unde am încercat sa cântarim vesnicia acestui faimos fenomen al naturii. Ne-am înfruptat cu nesat din fructele padurii si am sorbit din apa izvoarelor, iar seara ce poate fi mai frumos decât sa savurezi armonia chitarei si cântecele pe care doar la munte le gasesti.
      Am ocupat locul 4 la acest concurs organizat de catre clubul Prieteni Buni din Cluj dar nu asta conteaza cel mai mult, important este ca acolo la munte toti suntem prieteni si ca de abia asteptam sa ne revedem.
      Din cei peste 150 de participanti la aceasta actiune, am ramas aproximativ 20, care ne-am continuat hoinareala prin Apuseni.
      Am trecut împreuna prin momente pline de fascinatie si de neprevazut.
      Nu o sa uitam nicicând avenele Gemanata si Avenul Negru din Lumea Pierduta, miraculoasele Cetati ale Radesei, Cheile Somesului Cald, chiar daca le-am parcurs pe ploaie, o sa ne amintim cu placere de grandoarea Gropii Ruginoasa sau de labirinturile Pesterii Barsa.
      O sa ne amintim de locurile minunate din zona Padisului, de atmosfera creata la aniversarea zilei de nastere a lui Caprioara de la Floare de Colt iar dupa doua zile a lui Stefan de la Vânturarita, o sa ne aducem aminte de vulpea cea hoata care, în acea noapte de pomina, ne-a furat brânza cumparata de la ciobani, o sa ne amintim chiar si de gustul ciupercilor aproape otravitoare care ne-a facut sa traim o noapte aproape de cosmar.
      O sa ne fie dor de Tara Motilor, acel loc uitat de lume care dainuieste în eternitatea timpului, de linistea profunda si de frumusetile locurilor, de acei oameni cuminti care nu cunosc tumultul civilizatiei si care par împacati pentru totdeauna cu menirea lor pe acest pamânt.
      O sa ne fie dor de poienile pline cu flori, de peisajele oferite de împrejurimi, de uluitoarea priveliste de la Crucea de deasupra cabanei Padis, de ghetarul Scarisoara, de Cheile Turzii.
      O sa ne fie asa de dor de voi, Apusenii nostri dragi!

      Ionut Cocolos - membru al C.T.A. Vânturarita