Duminica dupa-amiaza am plecat cu 2 masini la un viaduct de cale ferata dezafectata pentru a sari de pe acesta legati in coarda. In prima masina erau Doru Paunescu, Mari, Andi si Damien de la Salvamont, iar in a doua, Adina, Roland, Alex si cu mine de la Vanturarita si Andreea de la CPNT Brasov. Nici unul dintre noi nu stia exact ce o sa facem, cu exceptia lui Doru care mai sarise o data mai de mult.
      Ajunsi la fata locului, am urcat pe viaduct, iar Doru si Damien au legat coarda la jumatarea distantei dintre doi stalpi ai viaductului si au facut o asigurare in 3 locuri. Au mai legat o coarda pentru a cobora intr-un balcon al unui stalp afla la 2 metri sub viaduct de unde trebuia sa facem sariturile. Intre timp ne-am pus hamurile pe noi. Doru a sarit primul si cand s-a mai domolit balansul, a inceput manevrele de dezlegare din coarda si coborare in rapel, explicandu-ne si noua fiecare pas. Dupa ce a urcat din nou pe pod, ne-a mai aratat o data cum trebuie sa facem. Urmatorul care a sarit a fost Alex. Adina si-a pus echipamentul, dar s-a razgandit cand a venit vremea sa sara zicand ca o sa incerce mai tarziu.
      Apoi am sarit si eu. Cea mai tare senzatie e atunci cand te desprinzi si cazi in gol cativa metri, pana te preia coarda si intri in balans. A sarit si Andi, dupa care s-a pregatit sa sara Roland. Dar cum se apropia ora ca Andreea sa plece pentru a prinde trenul spre Brasov, a sarit ea mai intai. Dupa ce a sarit Roland, a sarit in sfarsit si Adina. S-a pregatit si Damien, a stat mai mult de 5 minute la marginea balconului, dar n-a avut curajul sa sara.
      A doua oara n-a mai sarit nimeni sa nu uzam coarda. Data viitoare poate lasam coarda ma multa intre noi si punctul de asigurare, pentru a fi si senzatia mai tare. Acum suntem ceva mai pregatiti psihic pentru a face bungy jumping.


      Stefan Tembea